Randament mare, pierderi profunde: ce dezvăluie raportul Calmar?
Imaginează-ți că analizezi două strategii de investiții.
Ambele au un randament anualizat de 20%.
Însă, dacă examinezi performanța lor istorică, descoperi o diferență importantă:
Dacă te uiți numai la randamentul anualizat, cele două strategii par echivalente.
Totuși, cea mai mare scădere istorică a Strategiei A a fost de numai un sfert din cea înregistrată de Strategia B.
Același randament de 20%. Dar o scădere maximă de 10% sau 40%? Ce ai alege?
Investitorii caută adesea activele cu cel mai mare randament anualizat. Mai rar se întreabă cât de mult le-ar putea scădea valoarea portofoliului înainte de a obține acel rezultat.
Aici intervine raportul Calmar (Calmar Ratio).
Acesta nu evaluează doar randamentul obținut, ci îl compară și cu cea mai mare scădere istorică suportată de investiție.
Aplicat ETF-urilor, acțiunilor și strategiilor de tranzacționare cantitativă, indicatorul evidențiază o idee esențială:
Un randament mai mare nu înseamnă neapărat o performanță mai bună ajustată la risc. Întrebarea este dacă randamentul a justificat scăderea suportată.
Mai simplu spus, încearcă să răspundă la întrebarea:
Cât de mult a trebuit să scadă valoarea strategiei pentru a obține randamentul respectiv?
Formula uzuală este:
Raportul Calmar = rata anuală compusă de creștere (CAGR) ÷ valoarea absolută a scăderii maxime (MDD)
Unde:
Rata anuală compusă de creștere (Compound Annual Growth Rate, CAGR) exprimă ritmul anualizat de creștere a unei investiții pe o perioadă determinată, incluzând efectul capitalizării.
Scăderea maximă (Maximum Drawdown, MDD) reprezintă cea mai mare diminuare procentuală de la un maxim anterior până la un minim ulterior, în perioada analizată.
De exemplu:
O strategie înregistrează un randament anualizat de 15% și o scădere maximă de −20%.
Calculul este:
15% ÷ 20% = 0.75
Așadar, raportul dintre randamentul anualizat și scăderea maximă este 0.75 pentru perioada respectivă.
Raportul Calmar este un număr fără unitate de măsură, nu un procent.
În cazul randamentelor pozitive și al unor metode identice de calcul, o valoare mai mare indică, de regulă, un randament anualizat mai ridicat în raport cu cea mai profundă scădere istorică.
Există însă o precizare importantă:
Un raport Calmar mai mare nu garantează că investiția este mai sigură sau că va produce rezultate superioare în viitor.
Indicatorul permite evaluarea relației istorice dintre randament și risc, dar nu reprezintă o promisiune de profit și nici o limită a pierderilor viitoare.
Prin urmare, este util pentru evaluarea performanței recente ajustate la risc.
Pentru a analiza o investiție de-a lungul mai multor cicluri de piață, aceeași formulă poate fi aplicată întregului istoric disponibil.
În acest articol păstrăm formula „CAGR ÷ valoarea absolută a scăderii maxime”, dar folosim toate datele istorice disponibile pentru fiecare investiție.
Această abordare bazată pe istoricul complet este asociată cu Managed Account Reports Ratio (MAR Ratio).
Astfel, trebuie făcută distincția între:
Tabelele următoare prezintă raportul dintre randamentul anualizat și scăderea maximă pentru întregul istoric disponibil, nu raportul Calmar tradițional calculat pe 36 de luni.
O perioadă mai lungă ne ajută să observăm comportamentul randamentului și al riscului în condiții diferite de piață, fără a ne limita la rezultatele recente.
Există însă o problemă: investițiile au date de început diferite.
Istoricul complet ajută la înțelegerea profilului de risc al unei investiții. O comparație corectă necesită însă aceeași perioadă de analiză.
Presupunem că ambele strategii sunt evaluate exact pe aceiași trei ani și prin aceeași metodologie.
Strategia A:
20% ÷ 10% = 2.00
Strategia B:
20% ÷ 40% = 0.50
Cele două strategii au același randament anualizat, dar raportul Calmar al Strategiei A este de patru ori mai mare decât al Strategiei B.
Diferența este determinată integral de scăderea maximă.
Un randament analizat izolat poate ascunde riscul asumat pentru obținerea lui.
Să analizăm un alt exemplu ipotetic, tot pentru aceeași perioadă de trei ani.
Strategia D are un randament anualizat de două ori mai mare decât Strategia C, dar scăderea sa maximă este de trei ori mai profundă.
Prin urmare, Strategia C înregistrează un raport Calmar mai ridicat.
Înseamnă asta că Strategia C este neapărat o investiție mai bună?
Nu. Investitorii au obiective de randament, nevoi de lichiditate și niveluri diferite de toleranță la risc.
Totuși, comparația ridică o întrebare esențială:
Merită randamentul suplimentar o scădere mult mai mare?
Raportul Calmar ne ajută să evaluăm tocmai acest compromis.
Notă: Strategiile A, B, C și D sunt exemple ipotetice cu scop educativ. Ele nu reprezintă performanța reală a unui anumit ETF, fond sau a unei strategii cantitative.
Vom analiza patru instrumente de investiții bine cunoscute.
SPY: SPDR S&P 500 ETF Trust
SPY urmărește indicele S&P 500 și oferă expunere la acțiunile marilor companii americane listate la bursă.
QQQ: Invesco QQQ Trust
QQQ urmărește indicele Nasdaq-100 și are o expunere relativ ridicată la mari companii de tehnologie și de creștere.
BRK.B: acțiunile Berkshire Hathaway clasa B
BRK.B reprezintă acțiunile clasa B ale Berkshire Hathaway, o companie listată care deține diverse afaceri și investiții. Este o acțiune individuală, nu un ETF.
BND: Vanguard Total Bond Market ETF
BND este un ETF diversificat pe piața obligațiunilor din SUA, administrat de Vanguard. Deține în principal obligațiuni cu rating de investiții, inclusiv titluri de stat americane, obligațiuni corporative și titluri garantate cu ipoteci.
BND nu este echivalent cu numerarul și nici un activ lipsit de risc. Valoarea sa poate varia în funcție de dobânzi, marjele de credit și alte condiții de piață.
Cele patru instrumente fac parte din clase de active diferite și au surse de risc distincte.
Scopul nu este să declarăm un câștigător universal, ci să înțelegem cum diferă randamentele și scăderile maxime istorice între tipurile de investiții.
Surse de date:
Note metodologice: Tabelul folosește date istorice ale randamentului total, colectate anterior până la 20 octombrie 2026. Randamentele anualizate includ reinvestirea dividendelor. Ultima coloană este calculată prin împărțirea CAGR la valoarea absolută a scăderii maxime, cu rotunjire la două zecimale; nu reprezintă raportul Calmar tradițional calculat pe 36 de luni. Anii de început sunt diferiți, iar BRK.B este o acțiune individuală, nu un ETF. Prin urmare, tabelul ilustrează în principal caracteristicile istorice de randament și risc ale fiecărei investiții, fără a constitui un clasament pe perioade sau condiții de risc identice. Data de referință și metodologia surselor trebuie verificate din nou înainte de publicare.
Tabelul arată că nu există o relație proporțională fixă între randamentul anualizat pe termen lung și scăderea maximă.
De exemplu, SPY și BRK.B au înregistrat randamente anualizate apropiate și scăderi maxime de dimensiuni comparabile în propriile lor istorice. De aceea, raportul randament/scădere pentru întregul istoric este de aproximativ 0.20 pentru ambele.
QQQ a obținut, de asemenea, un randament anualizat semnificativ. Însă scăderea sa istorică mult mai profundă a redus raportul.
BND are un profil diferit: randament anualizat mai mic și o scădere istorică mai moderată. Totuși, acest lucru nu înseamnă automat că raportul său este mai mare decât al investițiilor în acțiuni.
O scădere mai redusă nu garantează un randament ajustat la risc mai bun. Nici un randament mai mare nu garantează acest lucru.
Contează relația dintre randament și amploarea scăderii.
Pentru a compara mai corect SPY și QQQ, vom utiliza o perioadă comună.
Datele următoare acoperă intervalul 10 martie 1999 – 20 octombrie 2026.
Sursă: Investment Visual | Comparația istorică SPY și QQQ.
În această perioadă comună, QQQ a obținut un randament anualizat mai mare decât SPY.
Totuși, QQQ a suportat și o scădere maximă mult mai profundă, astfel că raportul randament/scădere a fost ușor mai mic.
Asta nu înseamnă că SPY este mai potrivit decât QQQ pentru orice investitor.
Concluzia este mai precisă:
În perioada analizată, SPY a avut un raport între randamentul anualizat și scăderea maximă puțin mai bun decât QQQ.
Tocmai aceasta este utilitatea raportului Calmar și a analizei randament/scădere: evidențiază diferențe care nu pot fi observate privind numai randamentul anualizat.
Atât raportul Calmar tradițional, cât și raportul randament/scădere calculat pe întregul istoric sunt doar instrumente într-o analiză mai amplă a investițiilor.
Există patru limitări importante.
Un raport ridicat nu garantează scăderi mai mici în viitor.
Utilizarea aceleiași formule nu elimină aceste diferențe.
Chiar și aceeași investiție poate înregistra rapoarte foarte diferite atunci când schimbăm perioada de analiză.
Rezultatele pot fi însă influențate de supraajustarea modelului la datele trecute, erori sau distorsiuni ale datelor, ipoteze privind costurile de tranzacționare și modificări ale condițiilor pieței.
Un raport ridicat într-un backtest nu dovedește că aceeași performanță a fost obținută în tranzacții reale.
Nu reflectă în totalitate efectul de levier, lichiditatea, riscul de contraparte, slippage-ul, concentrarea riscului sau sursele randamentului.
Dacă scăderea maximă este extrem de mică, raportul poate deveni neobișnuit de mare. Dacă scăderea maximă este zero, împărțirea obișnuită nu este definită.
Când randamentul anualizat este negativ, clasificarea investițiilor numai pe baza acestui raport poate fi, de asemenea, înșelătoare.
Folosește raportul Calmar ca instrument complementar, nu ca verdict definitiv asupra unei investiții.
Când comparăm ETF-uri, fonduri sau strategii cantitative, nu este suficient să împărțim randamentele anualizate publicate la scăderile maxime și să alegem cel mai mare rezultat.
O comparație solidă necesită cel puțin patru verificări.
Tendințele pieței, volatilitatea și evenimentele majore de risc pot fi fost foarte diferite.
Este mai potrivit să stabilim întâi o perioadă comună, apoi să calculăm CAGR, MDD și raportul randament/scădere pentru fiecare strategie.
De aceea, secțiunea 3 prezintă atât istoricele complete, cât și comparația SPY și QQQ pe o perioadă comună.
Folosește întregul istoric pentru a înțelege o investiție. Folosește perioade identice pentru a compara investiții.
Printre cauzele posibile se numără:
De exemplu, o scădere maximă calculată din date zilnice poate fi mai profundă decât una calculată numai din valori de sfârșit de lună. O scădere accentuată din mijlocul lunii poate să nu mai apară în valorile lunare de închidere.
Prin urmare, frecvențele diferite ale datelor pot distorsiona comparația.
Înainte de a compara rapoartele, asigură-te că definițiile datelor și metodele de calcul sunt compatibile.
Performanța istorică reală reflectă rezultate de piață sau tranzacții care au avut efectiv loc în perioada respectivă.
Un backtest simulat estimează rezultate ipotetice prin aplicarea unor reguli de tranzacționare pe date din trecut.
Obiectivele unei strategii descriu ce urmărește să realizeze, nu ce a realizat deja.
Aceste trei categorii nu trebuie confundate.
La evaluarea strategiilor cantitative, verifică și ipotezele privind costurile, stabilitatea parametrilor și existența unui istoric verificabil de tranzacții reale.
Un backtest bun nu dovedește obținerea unor rezultate bune în tranzacționarea reală.
ETF-urile pe acțiuni, ETF-urile pe obligațiuni și strategiile cantitative pot avea surse de randament și profiluri de risc diferite.
Prin urmare, benchmarkul trebuie să reflecte cât mai bine universul investițional, profilul de risc și scopul evaluării.
Pentru un ETF care urmărește marile companii americane, indicele S&P 500 poate constitui o referință potrivită.
În schimb, pentru o strategie cantitativă care tranzacționează pe alte piețe sau aplică reguli diferite, un singur indice bursier poate fi insuficient.
În astfel de situații, pot fi analizate separat indici de piață relevanți, numerarul sau ratele dobânzilor pe termen scurt și alte repere adecvate, împreună cu riscurile, costurile și obiectivele de investiții.
Un benchmark nu este o țintă ușor de depășit. El ajută la evaluarea măsurii în care riscul asumat a fost remunerat corespunzător.
Uneori sunt utile mai multe benchmarkuri. Raportul Calmar nu înlocuiește nici analiza completă a unei strategii.
Cu cât perioada, metodologia, dovezile de performanță și benchmarkul sunt definite mai clar, cu atât raportul Calmar devine mai util.
Două strategii pot obține același randament, dar pot avea performanțe ajustate la risc foarte diferite din cauza scăderilor maxime.
În mod similar, o investiție cu randament mai ridicat nu oferă neapărat un raport mai bun între câștig și cea mai mare pierdere istorică.
Raportul Calmar și raportul randament/scădere pe întregul istoric ne ajută să punem întrebări mai relevante:
Exemplele istorice SPY, QQQ, BRK.B și BND arată că relația dintre randamentul anualizat și scăderea maximă poate varia considerabil între investiții.
Indiferent dacă analizezi ETF-uri, acțiuni individuale, obligațiuni sau strategii cantitative, datele transparente și comparabile sunt esențiale.
Nu contează doar care investiție a câștigat mai mult, ci și care randament este compatibil cu obiectivele tale și cu un nivel de risc pe care îl înțelegi.
Raportul Calmar nu oferă răspunsul final. Este un punct de plecare pentru evaluări investiționale mai bine fundamentate.
Poți consulta și analizele de strategii ale Mr.Forex, folosind principiile din acest articol pentru a evalua independent perioadele de date, condițiile de risc și potrivirea cu obiectivele tale.
Verifică mai întâi dacă datele pot fi comparate. Apoi decide dacă strategia corespunde nevoilor tale.
Avertisment privind riscurile: Acest articol are exclusiv scop educativ financiar și informativ general. Nu constituie consultanță personalizată de investiții și nici o garanție a profitului. Datele Strategiilor A, B, C și D sunt exemple ipotetice pentru învățare și nu reprezintă rezultate reale ale unor produse de investiții. Performanțele istorice ale ETF-urilor și acțiunilor menționate nu garantează rezultate viitoare. Backtesturile strategiilor cantitative pot fi afectate de supraajustarea modelelor, distorsiuni ale datelor, costuri de tranzacționare, slippage și schimbări ale condițiilor de piață. Rezultatele simulate nu demonstrează performanțe reale și nu reprezintă promisiuni de profit viitor. Toate investițiile implică riscuri, inclusiv posibilitatea pierderii parțiale sau totale a capitalului investit.
Ambele au un randament anualizat de 20%.
Însă, dacă examinezi performanța lor istorică, descoperi o diferență importantă:
- Strategia A: Scădere maximă de −10%.
- Strategia B: Scădere maximă de −40%.
Dacă te uiți numai la randamentul anualizat, cele două strategii par echivalente.
Totuși, cea mai mare scădere istorică a Strategiei A a fost de numai un sfert din cea înregistrată de Strategia B.
Același randament de 20%. Dar o scădere maximă de 10% sau 40%? Ce ai alege?
Investitorii caută adesea activele cu cel mai mare randament anualizat. Mai rar se întreabă cât de mult le-ar putea scădea valoarea portofoliului înainte de a obține acel rezultat.
Aici intervine raportul Calmar (Calmar Ratio).
Acesta nu evaluează doar randamentul obținut, ci îl compară și cu cea mai mare scădere istorică suportată de investiție.
Aplicat ETF-urilor, acțiunilor și strategiilor de tranzacționare cantitativă, indicatorul evidențiază o idee esențială:
Un randament mai mare nu înseamnă neapărat o performanță mai bună ajustată la risc. Întrebarea este dacă randamentul a justificat scăderea suportată.
1. Ce este raportul Calmar?
Raportul Calmar este un indicator al performanței ajustate la risc, care compară randamentul anualizat al unei investiții cu scăderea sa maximă istorică.Mai simplu spus, încearcă să răspundă la întrebarea:
Cât de mult a trebuit să scadă valoarea strategiei pentru a obține randamentul respectiv?
Formula uzuală este:
Raportul Calmar = rata anuală compusă de creștere (CAGR) ÷ valoarea absolută a scăderii maxime (MDD)
Unde:
Rata anuală compusă de creștere (Compound Annual Growth Rate, CAGR) exprimă ritmul anualizat de creștere a unei investiții pe o perioadă determinată, incluzând efectul capitalizării.
Scăderea maximă (Maximum Drawdown, MDD) reprezintă cea mai mare diminuare procentuală de la un maxim anterior până la un minim ulterior, în perioada analizată.
De exemplu:
O strategie înregistrează un randament anualizat de 15% și o scădere maximă de −20%.
Calculul este:
15% ÷ 20% = 0.75
Așadar, raportul dintre randamentul anualizat și scăderea maximă este 0.75 pentru perioada respectivă.
Raportul Calmar este un număr fără unitate de măsură, nu un procent.
În cazul randamentelor pozitive și al unor metode identice de calcul, o valoare mai mare indică, de regulă, un randament anualizat mai ridicat în raport cu cea mai profundă scădere istorică.
Există însă o precizare importantă:
Un raport Calmar mai mare nu garantează că investiția este mai sigură sau că va produce rezultate superioare în viitor.
Indicatorul permite evaluarea relației istorice dintre randament și risc, dar nu reprezintă o promisiune de profit și nici o limită a pierderilor viitoare.
Raportul Calmar și MAR Ratio: care este diferența?
Raportul Calmar tradițional este calculat, de regulă, folosind randamentul anualizat și scăderea maximă din ultimele 36 de luni.Prin urmare, este util pentru evaluarea performanței recente ajustate la risc.
Pentru a analiza o investiție de-a lungul mai multor cicluri de piață, aceeași formulă poate fi aplicată întregului istoric disponibil.
În acest articol păstrăm formula „CAGR ÷ valoarea absolută a scăderii maxime”, dar folosim toate datele istorice disponibile pentru fiecare investiție.
Această abordare bazată pe istoricul complet este asociată cu Managed Account Reports Ratio (MAR Ratio).
Astfel, trebuie făcută distincția între:
- Raportul Calmar tradițional: Utilizează, în mod obișnuit, randamentul anualizat și scăderea maximă din ultimele 36 de luni.
- Raportul randament/scădere pe întregul istoric: Utilizează toate datele disponibile și corespunde conceptual abordării MAR Ratio.
Tabelele următoare prezintă raportul dintre randamentul anualizat și scăderea maximă pentru întregul istoric disponibil, nu raportul Calmar tradițional calculat pe 36 de luni.
O perioadă mai lungă ne ajută să observăm comportamentul randamentului și al riscului în condiții diferite de piață, fără a ne limita la rezultatele recente.
Există însă o problemă: investițiile au date de început diferite.
Istoricul complet ajută la înțelegerea profilului de risc al unei investiții. O comparație corectă necesită însă aceeași perioadă de analiză.
2. Același randament, un raport Calmar de patru ori mai mare
Să revenim la exemplul inițial.Presupunem că ambele strategii sunt evaluate exact pe aceiași trei ani și prin aceeași metodologie.
Strategia A:
20% ÷ 10% = 2.00
Strategia B:
20% ÷ 40% = 0.50
Cele două strategii au același randament anualizat, dar raportul Calmar al Strategiei A este de patru ori mai mare decât al Strategiei B.
Diferența este determinată integral de scăderea maximă.
Un randament analizat izolat poate ascunde riscul asumat pentru obținerea lui.
Un randament mai mare înseamnă întotdeauna un raport Calmar mai bun?
Nu neapărat.Să analizăm un alt exemplu ipotetic, tot pentru aceeași perioadă de trei ani.
Strategia D are un randament anualizat de două ori mai mare decât Strategia C, dar scăderea sa maximă este de trei ori mai profundă.
Prin urmare, Strategia C înregistrează un raport Calmar mai ridicat.
Înseamnă asta că Strategia C este neapărat o investiție mai bună?
Nu. Investitorii au obiective de randament, nevoi de lichiditate și niveluri diferite de toleranță la risc.
Totuși, comparația ridică o întrebare esențială:
Merită randamentul suplimentar o scădere mult mai mare?
Raportul Calmar ne ajută să evaluăm tocmai acest compromis.
Notă: Strategiile A, B, C și D sunt exemple ipotetice cu scop educativ. Ele nu reprezintă performanța reală a unui anumit ETF, fond sau a unei strategii cantitative.
3. Date reale: randamentele ETF-urilor și scăderile maxime
Să aplicăm acum această abordare unor date reale de piață.Vom analiza patru instrumente de investiții bine cunoscute.
SPY: SPDR S&P 500 ETF Trust
SPY urmărește indicele S&P 500 și oferă expunere la acțiunile marilor companii americane listate la bursă.
QQQ: Invesco QQQ Trust
QQQ urmărește indicele Nasdaq-100 și are o expunere relativ ridicată la mari companii de tehnologie și de creștere.
BRK.B: acțiunile Berkshire Hathaway clasa B
BRK.B reprezintă acțiunile clasa B ale Berkshire Hathaway, o companie listată care deține diverse afaceri și investiții. Este o acțiune individuală, nu un ETF.
BND: Vanguard Total Bond Market ETF
BND este un ETF diversificat pe piața obligațiunilor din SUA, administrat de Vanguard. Deține în principal obligațiuni cu rating de investiții, inclusiv titluri de stat americane, obligațiuni corporative și titluri garantate cu ipoteci.
BND nu este echivalent cu numerarul și nici un activ lipsit de risc. Valoarea sa poate varia în funcție de dobânzi, marjele de credit și alte condiții de piață.
Cele patru instrumente fac parte din clase de active diferite și au surse de risc distincte.
Scopul nu este să declarăm un câștigător universal, ci să înțelegem cum diferă randamentele și scăderile maxime istorice între tipurile de investiții.
Randament și risc pe termen lung, de la început
Tabelul următor prezintă date publice de piață colectate anterior, cu data de referință 20 octombrie 2026.Surse de date:
- Investment Visual | Randamentele istorice ale SPY
- Investment Visual | Randamentele istorice ale QQQ
- Investment Visual | Randamentele istorice ale BRK.B
- Investment Visual | Randamentele istorice ale BND
Note metodologice: Tabelul folosește date istorice ale randamentului total, colectate anterior până la 20 octombrie 2026. Randamentele anualizate includ reinvestirea dividendelor. Ultima coloană este calculată prin împărțirea CAGR la valoarea absolută a scăderii maxime, cu rotunjire la două zecimale; nu reprezintă raportul Calmar tradițional calculat pe 36 de luni. Anii de început sunt diferiți, iar BRK.B este o acțiune individuală, nu un ETF. Prin urmare, tabelul ilustrează în principal caracteristicile istorice de randament și risc ale fiecărei investiții, fără a constitui un clasament pe perioade sau condiții de risc identice. Data de referință și metodologia surselor trebuie verificate din nou înainte de publicare.
Tabelul arată că nu există o relație proporțională fixă între randamentul anualizat pe termen lung și scăderea maximă.
De exemplu, SPY și BRK.B au înregistrat randamente anualizate apropiate și scăderi maxime de dimensiuni comparabile în propriile lor istorice. De aceea, raportul randament/scădere pentru întregul istoric este de aproximativ 0.20 pentru ambele.
QQQ a obținut, de asemenea, un randament anualizat semnificativ. Însă scăderea sa istorică mult mai profundă a redus raportul.
BND are un profil diferit: randament anualizat mai mic și o scădere istorică mai moderată. Totuși, acest lucru nu înseamnă automat că raportul său este mai mare decât al investițiilor în acțiuni.
O scădere mai redusă nu garantează un randament ajustat la risc mai bun. Nici un randament mai mare nu garantează acest lucru.
Contează relația dintre randament și amploarea scăderii.
SPY vs. QQQ: randament mai mare, dar eficiență mai scăzută?
Tabelul anterior folosește întregul istoric disponibil pentru fiecare investiție. Totuși, datele diferite de început pot influența comparația.Pentru a compara mai corect SPY și QQQ, vom utiliza o perioadă comună.
Datele următoare acoperă intervalul 10 martie 1999 – 20 octombrie 2026.
Sursă: Investment Visual | Comparația istorică SPY și QQQ.
În această perioadă comună, QQQ a obținut un randament anualizat mai mare decât SPY.
Totuși, QQQ a suportat și o scădere maximă mult mai profundă, astfel că raportul randament/scădere a fost ușor mai mic.
Asta nu înseamnă că SPY este mai potrivit decât QQQ pentru orice investitor.
Concluzia este mai precisă:
În perioada analizată, SPY a avut un raport între randamentul anualizat și scăderea maximă puțin mai bun decât QQQ.
Tocmai aceasta este utilitatea raportului Calmar și a analizei randament/scădere: evidențiază diferențe care nu pot fi observate privind numai randamentul anualizat.
4. Un raport mai mare este întotdeauna mai bun?
Nu.Atât raportul Calmar tradițional, cât și raportul randament/scădere calculat pe întregul istoric sunt doar instrumente într-o analiză mai amplă a investițiilor.
Există patru limitări importante.
4.1 Scăderile trecute nu limitează pierderile viitoare
Chiar dacă scăderea maximă istorică a unei strategii a fost de 20%, pierderile viitoare pot fi mult mai mari.Un raport ridicat nu garantează scăderi mai mici în viitor.
4.2 Perioada analizată influențează rezultatul
O strategie cu trei ani de istoric și un ETF care a traversat peste douăzeci de ani de cicluri de piață pot fi fost expuse unor condiții foarte diferite.Utilizarea aceleiași formule nu elimină aceste diferențe.
Chiar și aceeași investiție poate înregistra rapoarte foarte diferite atunci când schimbăm perioada de analiză.
4.3 Un backtest nu este echivalent cu tranzacționarea reală
Strategiile cantitative utilizează backtesturi istorice pentru a evalua regulile de tranzacționare.Rezultatele pot fi însă influențate de supraajustarea modelului la datele trecute, erori sau distorsiuni ale datelor, ipoteze privind costurile de tranzacționare și modificări ale condițiilor pieței.
Un raport ridicat într-un backtest nu dovedește că aceeași performanță a fost obținută în tranzacții reale.
4.4 Un singur indicator nu surprinde toate riscurile
Raportul Calmar se bazează în principal pe randamentul anualizat și scăderea maximă istorică.Nu reflectă în totalitate efectul de levier, lichiditatea, riscul de contraparte, slippage-ul, concentrarea riscului sau sursele randamentului.
Dacă scăderea maximă este extrem de mică, raportul poate deveni neobișnuit de mare. Dacă scăderea maximă este zero, împărțirea obișnuită nu este definită.
Când randamentul anualizat este negativ, clasificarea investițiilor numai pe baza acestui raport poate fi, de asemenea, înșelătoare.
Folosește raportul Calmar ca instrument complementar, nu ca verdict definitiv asupra unei investiții.
5. Cum comparăm corect randamentele ajustate la risc?
Înțelegerea formulei este doar primul pas. Aplicarea corectă este la fel de importantă.Când comparăm ETF-uri, fonduri sau strategii cantitative, nu este suficient să împărțim randamentele anualizate publicate la scăderile maxime și să alegem cel mai mare rezultat.
O comparație solidă necesită cel puțin patru verificări.
5.1 Compară aceleași perioade
Dacă Strategia A prezintă rezultate din 2010 până în 2026, în timp ce Strategia B are date doar din 2023 până în 2026, rapoartele lor nu pot fi clasificate direct.Tendințele pieței, volatilitatea și evenimentele majore de risc pot fi fost foarte diferite.
Este mai potrivit să stabilim întâi o perioadă comună, apoi să calculăm CAGR, MDD și raportul randament/scădere pentru fiecare strategie.
De aceea, secțiunea 3 prezintă atât istoricele complete, cât și comparația SPY și QQQ pe o perioadă comună.
Folosește întregul istoric pentru a înțelege o investiție. Folosește perioade identice pentru a compara investiții.
5.2 Verifică metodologia de calcul
Chiar și pentru aceeași perioadă, furnizori diferiți de date pot raporta randamente diferite.Printre cauzele posibile se numără:
- Dacă dividendele și alte distribuții sunt reinvestite.
- Dacă sunt deduse comisioanele de administrare, tranzacționare și alte costuri.
- Moneda utilizată și metoda de conversie valutară.
- Dacă scăderea maximă este calculată folosind date zilnice, săptămânale sau lunare.
- Dacă sunt incluse efectul de levier, costurile de finanțare și slippage-ul real.
De exemplu, o scădere maximă calculată din date zilnice poate fi mai profundă decât una calculată numai din valori de sfârșit de lună. O scădere accentuată din mijlocul lunii poate să nu mai apară în valorile lunare de închidere.
Prin urmare, frecvențele diferite ale datelor pot distorsiona comparația.
Înainte de a compara rapoartele, asigură-te că definițiile datelor și metodele de calcul sunt compatibile.
5.3 Diferențiază rezultatele reale de backtesturi
Nu toate datele de performanță au aceeași valoare probatorie.Performanța istorică reală reflectă rezultate de piață sau tranzacții care au avut efectiv loc în perioada respectivă.
Un backtest simulat estimează rezultate ipotetice prin aplicarea unor reguli de tranzacționare pe date din trecut.
Obiectivele unei strategii descriu ce urmărește să realizeze, nu ce a realizat deja.
Aceste trei categorii nu trebuie confundate.
La evaluarea strategiilor cantitative, verifică și ipotezele privind costurile, stabilitatea parametrilor și existența unui istoric verificabil de tranzacții reale.
Un backtest bun nu dovedește obținerea unor rezultate bune în tranzacționarea reală.
5.4 Alege un benchmark relevant
Chiar dacă perioadele și metodele sunt identice, două strategii pot urmări obiective de investiții foarte diferite.ETF-urile pe acțiuni, ETF-urile pe obligațiuni și strategiile cantitative pot avea surse de randament și profiluri de risc diferite.
Prin urmare, benchmarkul trebuie să reflecte cât mai bine universul investițional, profilul de risc și scopul evaluării.
Pentru un ETF care urmărește marile companii americane, indicele S&P 500 poate constitui o referință potrivită.
În schimb, pentru o strategie cantitativă care tranzacționează pe alte piețe sau aplică reguli diferite, un singur indice bursier poate fi insuficient.
În astfel de situații, pot fi analizate separat indici de piață relevanți, numerarul sau ratele dobânzilor pe termen scurt și alte repere adecvate, împreună cu riscurile, costurile și obiectivele de investiții.
Un benchmark nu este o țintă ușor de depășit. El ajută la evaluarea măsurii în care riscul asumat a fost remunerat corespunzător.
Uneori sunt utile mai multe benchmarkuri. Raportul Calmar nu înlocuiește nici analiza completă a unei strategii.
Cu cât perioada, metodologia, dovezile de performanță și benchmarkul sunt definite mai clar, cu atât raportul Calmar devine mai util.
6. Concluzie: privește dincolo de randament
Randamentul anualizat spune doar o parte din povestea unei investiții.Două strategii pot obține același randament, dar pot avea performanțe ajustate la risc foarte diferite din cauza scăderilor maxime.
În mod similar, o investiție cu randament mai ridicat nu oferă neapărat un raport mai bun între câștig și cea mai mare pierdere istorică.
Raportul Calmar și raportul randament/scădere pe întregul istoric ne ajută să punem întrebări mai relevante:
- Care a fost randamentul anualizat al investiției?
- Cât de profundă a fost cea mai mare scădere istorică?
- Perioadele și metodele de calcul sunt comparabile?
- Benchmarkul ales este adecvat?
Exemplele istorice SPY, QQQ, BRK.B și BND arată că relația dintre randamentul anualizat și scăderea maximă poate varia considerabil între investiții.
Indiferent dacă analizezi ETF-uri, acțiuni individuale, obligațiuni sau strategii cantitative, datele transparente și comparabile sunt esențiale.
Nu contează doar care investiție a câștigat mai mult, ci și care randament este compatibil cu obiectivele tale și cu un nivel de risc pe care îl înțelegi.
Raportul Calmar nu oferă răspunsul final. Este un punct de plecare pentru evaluări investiționale mai bine fundamentate.
Explorează performanța și gestionarea riscului în strategiile cantitative
Dacă ești familiarizat cu investițiile pe termen lung în ETF-uri și vrei să explorezi alte surse de randament, poți analiza cum își prezintă strategiile de tranzacționare cantitativă rezultatele, scăderile maxime și regulile de gestionare a riscului.Poți consulta și analizele de strategii ale Mr.Forex, folosind principiile din acest articol pentru a evalua independent perioadele de date, condițiile de risc și potrivirea cu obiectivele tale.
Verifică mai întâi dacă datele pot fi comparate. Apoi decide dacă strategia corespunde nevoilor tale.
Avertisment privind riscurile: Acest articol are exclusiv scop educativ financiar și informativ general. Nu constituie consultanță personalizată de investiții și nici o garanție a profitului. Datele Strategiilor A, B, C și D sunt exemple ipotetice pentru învățare și nu reprezintă rezultate reale ale unor produse de investiții. Performanțele istorice ale ETF-urilor și acțiunilor menționate nu garantează rezultate viitoare. Backtesturile strategiilor cantitative pot fi afectate de supraajustarea modelelor, distorsiuni ale datelor, costuri de tranzacționare, slippage și schimbări ale condițiilor de piață. Rezultatele simulate nu demonstrează performanțe reale și nu reprezintă promisiuni de profit viitor. Toate investițiile implică riscuri, inclusiv posibilitatea pierderii parțiale sau totale a capitalului investit.
繁體中文 
العربية 
বাংলা 
简体中文 
香港中文 
Čeština 
Dansk 
Nederlands 
English 
Français 
Deutsch 
Ελληνικά 
हिन्दी 
Magyar 
Bahasa Indonesia 
Italiano 
日本語 
한국어 
Bahasa Melayu 
Norsk bokmål 
Polski 
Português do Brasil 
Português 
Română 
Русский 
Español de Argentina 
Español de México 
Español 
Svenska 
ไทย 
Türkçe 
Українська 
اردو 
Tiếng Việt